In ultima saptamina am asitat la sustinerea a doua teze de doctorat. Dupa o astfel de experienta am sentimentul ca in lumea asta sunt atitea lucruri care inca nu pot fi explicate... Am in vedere domeniul meu de competente, care se rastringe din luna in luna si din zi in zi. Totusi, mai am si un alt sentiment cel al cautarii optimului dintre teorie si realitate. Recunosc ca uneori tind sa citesc cu zilele si sa cad in capcana diverselor modele si abordari teoretice. Alteori, tind sa le simplific atit de mult incit rezultatul produs numai stiinta nu poate fi numit. Constat ca de ambele este nevoie, dar vorba vine: trebuie sa stii cum sa le echilibrezi (iata de ce in poza alaturata este reprezentat un scripete). Iar asta este poate cel mai complicat lucru pentru un cercetator, analist si expert in devenire. Ca veni vorba de expert, o colega a postat pe blogul ei o definitie a expertului. Iar eu nu am avut ce face si am bruiat-o cu diverse teorii de tipul cercurilor concentrice. Sarmana colega!
Revnind la subiectul acestui post, pe linga satisfactia de a asista la sustinerea tezelor de doctorat, zilele trecute am mai lucrat asiduu la niste texte privind mobilitatea educationala. Cind am inceput analiza pe Romania mi-am dat seama de inutilitatea constatarilor si ca oricum nimeni nu te baga in seama. Cind am analizat cazul Republicii Moldova mi-am dat seama ca acest stat inca este blocat in mrejele abordarilor planificarii de cadre. Iar daca mai public si public atunci-mi pun lumea in cap, ca si asa mi s-a reprosat de citeva ori ca sunt prea critic si ca uneori nu detin date veridice (adica statistici oficiale). Tot zilele trecute am ramas perpelex de faptul ca un bloger a fost exmatriculat din liceul in care-si facea studiile din cauza ca publica pe blogul personal critici si constatari din propria institutie educationala. Ei uite, bietul copil, a vrut sa faca mai bine si s-a trezit cu probleme. Sincer vorbind, in tineretea adolescentina mai ca eram sa o patesc si eu ca bietul blogist. Acum insa temerile-s altele.
Daca educatie nu ai, nimic nu ai. Este simplu spus. Mai alesc ca fundalul este parafrazat dupa vestitul romancier. Intr-adevar, in prezent educatia te mentine in linia existentiala, economic, politic si social vorbind. Pe alocuri mai pui si cultura, dar sa nu uit si de religie. Acum ma gindesc doar la un singur exemplu: Irlanda, care in 20 de ani de investitii masive in educatie a ajuns un “Green Tiger”. Intrebarea mea este: oare Moldova va putea aspira si ea la un asemenea statut?
Revnind la subiectul acestui post, pe linga satisfactia de a asista la sustinerea tezelor de doctorat, zilele trecute am mai lucrat asiduu la niste texte privind mobilitatea educationala. Cind am inceput analiza pe Romania mi-am dat seama de inutilitatea constatarilor si ca oricum nimeni nu te baga in seama. Cind am analizat cazul Republicii Moldova mi-am dat seama ca acest stat inca este blocat in mrejele abordarilor planificarii de cadre. Iar daca mai public si public atunci-mi pun lumea in cap, ca si asa mi s-a reprosat de citeva ori ca sunt prea critic si ca uneori nu detin date veridice (adica statistici oficiale). Tot zilele trecute am ramas perpelex de faptul ca un bloger a fost exmatriculat din liceul in care-si facea studiile din cauza ca publica pe blogul personal critici si constatari din propria institutie educationala. Ei uite, bietul copil, a vrut sa faca mai bine si s-a trezit cu probleme. Sincer vorbind, in tineretea adolescentina mai ca eram sa o patesc si eu ca bietul blogist. Acum insa temerile-s altele.
Daca educatie nu ai, nimic nu ai. Este simplu spus. Mai alesc ca fundalul este parafrazat dupa vestitul romancier. Intr-adevar, in prezent educatia te mentine in linia existentiala, economic, politic si social vorbind. Pe alocuri mai pui si cultura, dar sa nu uit si de religie. Acum ma gindesc doar la un singur exemplu: Irlanda, care in 20 de ani de investitii masive in educatie a ajuns un “Green Tiger”. Intrebarea mea este: oare Moldova va putea aspira si ea la un asemenea statut?
